Selectează o Pagină

Tăuteu

            Comuna Tăuteu este așezată la o distanță de 68 km de municipiul Oradea și la 10 km de orașul Marghita. Este situat în bazinul hidrografic al văii Bistrei, afluent de stânga al Barcăului, la Vest de munții Plopișului și la Nord de dealurile Dernei.

            Malul drept al Bistrei este conturat de Munţii Plopiş, care treptat devine deal. Ultimul deal este Muntele Mare din Tăuteu, cu înălțimea de 249,4 m. Râul Bistra are o lungime de 53 de km și își începe cursul deasupra Pădurii Negre din Munţii Plopiş, cu o zonă de captare de 225 km².

            La 68 km N – V de municipiul Oradea şi la 10 km sud de municipiul Marghita, pe valea pârâului Bistra, afluent dinspre stânga râului Barcău, este aşezată comuna Tăuteu, din care fac parte satul Tăuteu – reşedinţa comunei şi satele Ciutelec, Bogei, Chiribiş şi Poiana.

            Datele arheologice atestă existenţa populaţiei din anii 1291, iar urmele arheologice dovedesc că satul era pe valea Telekpatak, situat spre Sud – Vest de la actualul aşezământ.

            În valea Bistrei s-a găsit un mare vas din lut, iar în diferite părţi al hotarului din Tăuteu s-au mai găsit alte obiecte din lut si din bronz, cea ce indică că regiunea a fost locuită încă din epoca de piatră si apoi în epoca de bronz.

            Satul a fost înfiinţat în Evul Mediu de slavi, de unde și originea numelui Toty, dar după ce acestia s-au maghiarizat a rămas sat maghiar pe toată perioada medievală. Prima datare în scris a apărut în 1291 – 1294, în registrul episcopal pe numele de Toty. În epoca feudală numărul locuitorilor a crescut constant, chiar și în ciuda epidemiilor de ciumă. În timpul războaielor mondiale locuitorii satului au luat parte în lupte, și mulţi au pierit. O perioadă, în timpul celui de-al doilea război mondial, și hotarul satului a constituit un front, unde s-au dat lupte acerbe. Soldaţii străini au fost înmormântaţi creștinește de locuitori. În procesul de colectivizare din vremea comunismului a existat un episod care i-a ajutat enorm în a pune bazele colectivului din sat: zilierii s-au răzvrătit pentru că voiau să le răsplătească lucrul doar cu bani, fără a primi și pâine. Cu această ocazie au fost duși la penitenciar mai mulţi oameni cu pământuri proprii, în timp ce alții au fost forțați să se alăture cooperativei. După schimbările din 1989 s-a destrămat cooperativa, iar fabricile industriale și-au închis porţile definitiv. În prezent majoritatea tinerilor s-au mutat la oraș, sau lucrează în străinătate.

             Localităţile aparţinătoare comunei Tăuteu sunt atestate documentar începând cu secolul al XIII- lea şi ascund numeroase forme de viaţă, existând materiale care atestă vechimea vieţii pe aceste meleaguri şi continuitatea neîntreruptă a populaţie în vatra satelor. Multe dintre aceste dovezi arheologice au fost scoase la iveală de către V.I. Dumitrescu în Depozitul de bronzuri de la Tăuteni, volumul V- VI/1935-1936, Bucureşti, 1938, pag. 235-238, în care se aminteşte de 5 brăţări de bronz, 4 bare de bronz, un celt, o seceră, un cuţit de bronz, 2 aplici de bronz şi 5 verigi de aur (cercei) descoperite într-un vas. Aceste piese de valoare însemnată sunt păstrate la Muzeul de Antichităţi din Bucureşti. În comuna Tăuteu s-au mai descoperit şi alte urme de viaţă: materiale din ceramică, prismale de fus, greutăţi pentru războiul de ţesut. În anul 1942, I. Nestor aminteşte de târnăcoape de aramă găsite la dealul viilor Tăuteu – piesă păstrată la Muzeul Ţării Crişurilor din Oradea. În vara anului 1970 s-au descoperit fragmente din 2 căni de argint aurit care sunt descrise în lucrarea lui Sever Dumitraşcu Tezaurul de la Tăuteni, Bihor, ediţia 1973, care au fost restaurate şi sunt păstrate la Muzeul Ţării Crişurilor din Oradea.