Selectează o Pagină

Șimian

           Comuna Șimian este aşezată în Nord – Vestul României şi al judeţului Bihor, în Câmpia Careiului. Suprafaţa comunei e intersectată de paralela de latitudine nordică 47º20′ şi meridianul de longitudine estică 20º20′. Aşezările de lângă Şimian sunt: la Nord – Valea lui Mihai, la Sud – Şilindru şi Voivozi. În partea Vestică se învecinează cu Ungaria (comuna Nyírábrány), iar la Est cu Tarcea. Prin aşezare trece linia de cale ferată Oradea – Satu-Mare. Comuna e aşezată în partea Vestică a regiunii numită ,,Érmellék”, la 5 km de Valea lui Mihai, 43 km de Carei, 60 km de Oradea. În ceea ce privește relieful comunei, acesta este limitată la Vest de dunele din Nirului și la Est de subsolul negru format pe terasa vălii Ierului. Din punct de vedere administrativ, aparţin de ea: Şilindru, Voivozi şi 2 cătune – Şimianul Nou şi Barantău.

              Szántó János, fostul preot reformat din Şimian, era de părere că numele comunei provine din cuvântul ,,semlyén”. Acest cuvânt însemna teren mlăştinos. Ideea potrivit căreia aşezarea ar fi primit numele după primii proprietari, familia Balogh-Semlyén (Boloc-Semyan), este mult mai potrivită. De altfel, cele mai multe aşezări cu numele Semjén se află pe fostele lor proprietăţi. Acest nume provine din prenumele latin Simon, tradus în limba maghiară ca Semján sau Semjén.

             În 1321 se pomeneşte prima oară de aşezarea Wysimean. Prefixul Wy- (nou) se referă la faptul că aşezarea s-a prăpădit probabil în perioada mişcărilor tătarilor sau din alte cauze: de exemplu incendiu.

             Chiar din începutul secolului XIV se părea că exista o parohie provincială cu autoritate din punct de vedere a bunurilor bisericeşti şi al dimensiunilor clădirilor sale. Bogăţimea averii bisericeşti ne arată că biserica a fost construită imediat după mişcările tătarilor. Această biserică a fost distrusă, probabil, în anii 1600. În această privinţă a avut dreptate Jakó Zsigmond care spunea că locuitorii din Şimian erau originari din regatul din Bihor, fiindcă numai aşa e de înţeles autoritatea acestei aşezări înconjurată de proprietatea neamului Turul.

             Locuitorii din Şimian – în afară de familia Balog-Semjén – erau iobagii regelui, oameni liberi, dar supuşi serviciului militar. Acesta era un strat social de nobilime mai mică, aşa că după destrămare, regatul Şimian a rămas proprietatea acestor nobili. Nobilii de aici au devenit săraci din cauza vecinilor puternici. Ei au căzut victima unei familii mai bogate: în 1445 Şimian a devenit proprietatea familiei Zólyomi. Probabil că familia Makófalvi, din neamul Csanád, a devenit proprietarul unei părţi din Şimian împreună cu familia Zólyomi, dar ei sunt pomeniţi numai în anul 1510 ca şi proprietari. În 1563 László, ultimul membru al familiei Makófalvi, a găsit refugiu din faţa turcilor în comuna Bátor. Acolo a făcut un testament din care se cunoaşte numărul şi denumirea proprietăţilor sale: Săcuieni, Şimian, Csokaly, Ianca, Diosig şi Albiş. János Zsigmond a confiscat aceste proprietăţi de la el. În 1520 Şimian avea drepturi de vămuit.