Selectează o Pagină

Sălard

          Localitatea Sălard este așezată pe malul stâng al Barcăului, de mai mult de 1.000 de ani. Numele l-a primit, probabil, de la un mare conducător de oști, Zalard. Între anii 1291 – 1294 este pomenit ca „Villa Zalard”. Pal, fiul lui Ecs, a construit cetatea Adrian, la începutul secolului al 13 -lea. Această cetate a fost, pâna în secolul al 15 -lea, cetatea „nobililor rebeli”. Regele Sigismund, în 1395 a oferit cadou Sălardul și cetatea Adrian familiei nobililor Csaky. Familia Csaky a construit o biserica și o mănăstire, unde au fost aduși călugări franciscani. Biserica există și azi, cu toată istoria zbuciumată a locului. Pe pereții bisericii, care este reformată acum, se văd și azi fresce din secolul al 15 -lea.

           Reformarea bisericii din 1558 a schimbat starea lucrurilor de până atunci, prin scindarea familiei Csaky în două. Sălardul a devenit localitate protestantă. După familia Csaky, în a doua jumătate a secolului al 19 -lea ajunge în posesia familiei de nobili Csernovits, apoi au urmat moșierii: Toth, Barcs, Topercel etc., a căror moșie a fost împărțită cu ocazia reformei agrare.

            Comuna Sălard este compusă din centrul de comună Sălard, și cele două sate aparținătoare Hodos și Sântimreu.

            Localitatea deține din timpuri străvechi dreptul să organizeze piețe și a avut și rang de oraș până în anii 1700. În timpul năvălirii otomane (pasa Seldi), majoritatea populației a fost ucisă. Cu toate acestea, în 1665 a avut deja 600 de locuitori. La începutul secolului al 20 -lea în localitate se găsesc următoarele confesiuni: reformată, greco – catolică, romano – catolică, izraelită și baptistă. După 1918 a crescut numărul ortodocșilor, care până atunci au fost într-un număr mic. Clădiri vechi: biserica reformată, ruinele cetății Adrian și, în centrul localității, o magazie (azi croitorie), construita de familia Csaky în 1792.

           Localitatea Sântimreu este așezată la poalele dealului dintre valea Ierului și valea Barcăului. Așezământul asigură condiții ideale pentru turismul rural și pentru dezvoltarea acestuia într-un ritm rapid. Localitatea Sântimreu se afla la 30 km de la granița de Vest (Borș) a României. Este așezată în directia Nord – Vest față de Oradea, la o distanță de 28 km.

            Denumirea localității poartă amintirea prințului Imre, fiul regelui Sfântul Ștefan și reginei Gizella. În ,,Váradi Regestrum” ( Registrul Oradiei) apare prima dată în anul 1220, în forma latina Sanctus Henricus.

             Populația acetui așezământ cu un trecut atât de bogat trăiește, în prezent, din agricultură, mai multe hectare fiind cultivate după metoda ecologică, existând și o gospodărie bio model, dar se ocupă și cu cultivarea viei. În zilele noastre pivnițele din valea ,,Gárdony” și ,,Muntelui Tót” asigură vinuri de cea mai bună calitate din zonă. Există în sat și o fântână arteziană apă care conține mult fier și care este eficace pentru vindecarea bolilor digestive. Lacul de acumulare de 30 ha ar putea reprezenta un potențial turistic care este potrivit pentru baie, sporturi acvatice și pescuit. Localnicii se ocupă și cu creșterea cailor de rasă, oferind turiștilor posibilitatea de a se plimba călare, cu trăsura sau, iarna, cu sania.