Selectează o Pagină

Marghita

           Municipiul Marghita este situat în partea de Nord – Est a județului Bihor, pe malul drept al râului Barcău, la contactul dintre Dealurile Viișoarei și Câmpia Barcăului. Teritoriul unității administrativ – teritoriale are o suprafață de 8.373 hectare și cuprinde municipiul Marghita și satele aparținătoare Cheț și Ghenetea. Acesta se învecinează cu comunele Viișoara și Abram la Est, cu comuna Tăuteu la Sud, cu comunele Abrămuț și Buduslău la Vest și cu comuna Sălacea la Nord.

          Între Marghita și Oradea, centrul administrativ al județului Bihor, este o distanță de 57 km, cele două orașe fiind legate prin drumul județean 191, ce continuă la nord către Tășnad, Carei și Satu Mare. Drumul național 19B asigură legătura Marghitei cu Săcuieni și orașul Șimleul Silvaniei din județul Sălaj.

          Coordonatele geografice ale orasului: 22°33” longitudine Estica și 47°34” latitudine Nordică. Forma de relief pe care se află așezat orașul este înconjurata în partea Nord – Estică și Sud – Estică de dealuri cu pante domoale, cu altitudine medie redusă (135 m), ale căror ultime prelungiri spre șes dau ținutului, în ansamblu, un aspect colinar.

           Prima atestare documentară a Marghitei datează din 1216, în documentul numit Registrul de la Oradea. Din punct de vedere istoric, localitatea face parte din Țara Crișurilor, Ținutul Bihorului (Voevodatul lui Menumorut), iar teritoriul său s-a aflat de-a lungul timpului sub administrare maghiară, otomană și a Imperiului Austro – Ungar. În tot acest timp a rămas un important centru agricol și comercial. Astfel, localitatea a avut de-a lungul timpului statutul de „oppidum”(târg), de centru administrativ al plasei și ulterior al raionului Marghita, de oraș (1967), și, începând din 2003, de municipiu.

           În secolul XIV, aceasta devine centru de moșie feudală maghiară, fiind atestată documentar în 1332 sub numele de Margitfalva. În anul 1376 a primit din partea regelui maghiar Ludovic cel Mare privilegiul de a organiza târguri săptămânale, devenind astfel un centru polarizator pentru locuitorii teritoriilor învecinate, mai întâi comercial, iar apoi administrativ și socio – cultural. Dezvoltarea localității a fost marcată în perioada feudală și de o serie de frământări sociale, cum ar fi cele din anii 1467 și 1514.

            După Bătălia de la Mohács din 1526 Marghita devine pașalâc turcesc, ca și vecinătățile sale din județul Bihor. La sfârșitul secolului XIX – începutul secolului XX, în Marghita se stabilesc numeroase familii evreiești care contribuie la dezvoltarea meșteșugăritului și a comerțului, devenind o comunitate importantă (2.639 persoane în anul 1921). După anul 1900 Marghita devine centru administrativ al plasei, cu Tribunal și Carte Funciară. Dezvoltarea continuă și în perioada interbelică, astfel încât la începutul celui de al doilea Război Mondial numărul locuitorilor ajunge la 7.000.

            După tragediile aduse de cel de-al doilea Război Mondial, printre care pierderea aproape integrală a comunității evreiești, în 1947 se instaurează regimul comunist, iar Marghita devine centru de raion cu instituțiile aferente. Totodată, în această perioadă se pun bazele industriei ușoare pentru care localitatea va fi cunoscută mai târziu. Marghita devine oraș în anul 1967, fiind a doua putere economică a județului Bihor după municipiul Oradea. Industrializarea masivă și descoperirea zăcămintelor de petrol în zonă conduc la o creștere exponențială a numărului locuitorilor, atrăgând o populație numeroasă din zone îndepărtate ale țării, și contribuie totodată la modificarea vechii structuri a localității.