Selectează o Pagină

Abrămuț

                   Comuna Abrămuț este situată în partea de nord a județului Bihor, la 60km de municipiul Oradea și este învecinată la est cu orașul Marghita. Denumirea satului si a comunei derivă de la părintele Avram din vechiul testament. Teritoriul comunei este strabatut de raul Barcau pe la sud, iar în vest între satele Abrămuț și Făncica se întinde capricioasa Vale a Ierului.Comuna este atestată documentar pentru prima oară in secolul XIII, prin localitatea Petreu, aflată de a lungul timpului sub moșia a diferiti nobili feudali maghiari. Denumirea satului are o interesantă istorie. Primul an satul se numește Petri. In anul 1332 acesta se pomenește sub numele de persoană Petru, apoi cateva secole dupa se numea Malmos-Petri ceea ce mai târziu se transformă în Monos-Petri, Monospetri denumirea maghiară de azi.
Comuna are in componenta patru sate (Abramut, Fancica, Crestur, Petreu). Vegetatia comunei este una de campie.

            Denumirea satului derivă de la părintele Avram din vechiul Testament. În timpul monarhiei austro ungare i s-a pus numele de Alsoábrány (Abramul de jos), mai târziu a primit numele de Vedresabrány adică Abramuţ cu găleata datorită folosirii găleților din cele mai vechi timpuri, pentru scoaterea apei din fântânile cu cumpănă, și ca unitate de măsură la cereale. În anul 1907 în locul numit Muntele Bătrân au fost descoperite întâmplător patru catarame de aur, datate din epoca pre-feudală.

            Satul Crestur a luat ființă cam în aceeași perioadă ca și satul Abrămuț. În secolul XVI în apropierea satului se află mănăstirea Călugărilor Roscați ,a cărei urme se pot vedea și astăzi.

În Cretur există o ruină de cetate numită Csonka Torony din cultura otomană. În mijlocul satului se găsește un obelix care a fost ridicat în cinstea eroilor căzuți în primul și al doilea război mondial.

            Satul Făncica a luat ființă în urmă cu 170 de ani avănd la început doar 12-14 case, locuitorii lucrând pe moșia grofului Zichy. Se spune că demult, la groful Zichy s-a prezentat un om cu soția sa și cu copilul purtat în covată. Acest om avea numele de Maior Pavel, intrând la grof în curte a cerut de lucru.

            Satul Petreu în anul 2015 are 800 de ani. În arhiva municipiului Oradea Dr. Jako Ștefan face mențiunea că localitatea datează din anul 1215 și în decursul anilor a purtat diferite denumiri. La început a făcut parte din județul Szolnok și mai apoi trece sub jurisdicția Episcopiatului Ardealului. Aceleași izvoare menționează că în trecutul îndepărtat, localitatea a fost sub stăpânire feudală și că era format din patru cetăți. În hotarul satului sunt amintite patru fortificații de pământ. În răsărit pe un promontoriu numit Zongora se afla o cetate cu val și șanț aparținând purtătorilor culturii otomane. În apropierea gării în dreapta șoselei spre Marghita o altă așezare din epoca de bronz fortificată, cu șanț de apărare denumită Cetatea de pământ. La nord-vest de sat lângă Barcău se afla o circomvoluțiune dublă și șanț dublu de apărare denumită Cetatea dinăuntru, dar a cărei datare este necunoscută.

            Datorită deselor războaie cu turcii, brațele de muncă s-au rărit, fapt ce a determinat propietarii feudali să aducă aici coloniști. Aceleași izvoare istorice pomenesc că în secolul al XV-lea, ar fi fost aduși aici coloniști germani – swabi din Veszprém megye și slovaci din nordul Ungariei. Cu timpul aceștia s-au maghiarizat, astfel se explică numirile frecvente în sat ca Haider, Miheller, Rotter ori Kreszács, Karetka, Kalivoda etc.

Izvoarele istorice mai precizează și numele propietarilor feudali. În anul 1270 satul era al moșierilor Monostorfalvi și Jankafalvi. Din secolul al XV-lea satul era în propietatea moșierilor Zolyomi și Bogáthy Pál și a urmașilor acestora. Ultimul moșier era groful Klobusiczky. Prin 1930 o parte din moșia acestuia a fost cumpărată de Episcopia romano-catolică Oradea și altă parte de locuitorii satului.