Selectează o Pagină

Abram

        Comuna Abram este situată în partea de nord-est a judeţului Bihor pe malul stâng şi drept al râului Barcău, având următoarele coordonate geografice: 47° 20′ latitudine nordică şi 22° 20′ longitudine estică. Teritoriul comunei face parte din formaţiunea de dealuri şi podişuri ale Silvaniei, cuprinzând şi o parte din lunca Barcăului, în zona din sudul comunei, fapt ce determină să se distingă două formațiuni din punct de vedere geomorfologic.

       Comuna Abram este situată în depresiunea cu acelaşi nume, la ieşirea râului Barcău din zona colinelor piemontane ce-l străjuiesc de o parte şi de alta. Comuna Abram se învecinează la nord cu comuna Viişoara, la nord-est cu comuna Boianu-Mare, la est cu comuna Balc, la sud-vest cu comuna Tăuteu, la sud-est cu comuna Suplacu de Barcău, la sud cu comuna Popeşti, la nord-vest cu municipiul Marghita.

        Din punct de vedere hidrografic, comuna se încadrează în bazinul de acumulare a Râului Barcău, care este alimentat de afluenţi intermitenţi care colectează apele din zona colinară, cei mai importanţi fiind Valea Iteu-Dijir şi Suiug.
Râul Barcău străbate comuna Abram pe o lungime de 10 km, pe acest curs efectuându-se lucrări de îndiguire şi regularizare.

       Comuna este formată din opt sate: Abram care este reşedința de comună, Cohani, Dijir, Iteu, Iteu Nou, Margine, Satu Barbă şi Suiug. Satul Abram, reşedinţa comunei Abram este atestat documentar din anul 1291 sub denumirea de ,,Villa Abraam”. În anul 1700 satul avea un număr de 63 de gospodării, în anul 1900 erau 101 gospodării. Satul Cohani este atestat documentar din anul 1454 sub denumirea de ,,Cryan”, localitatea fiind aşezată la 1,5 km nord de actuala aşezare. În anul 1489 satul se numea Cohan, iar odată cu stabilirea locuitorilor pe vatra actuală (1629), satul se numeşte Cohani, denumire pe care o poartă şi în prezent. Acest sat de români a fost locuit începând cu anul 1850 şi de primele familii de colonii maghiare aduse aici de către habsburgi din localităţile Rob şi Barnad din Ungaria. În anul 1913 satul primeşte denumirea de ,,Beretyo Kohany”, denumire păstrată până în anul 1918 când își recapătă denumirea de azi, adică Cohani. Satul Dijir atestat documentar din anul 1410 sub denumirea de ,,Dizser”. Alte denumiri: în anul 1422 ,,Valahalis Dyzser”, în anul 1489 ,,Dyzsyr”, în anul 1800 ,,Dizser”, în anul 1828 ,,Dezser”, în anul 1851 ,,Dizser”, iar în anul 1918 ,,Dijir”, denumirea actuală a localităţii. Satul Iteu, atestat documentar din anul 1321 sub denumirea de ,,Lyken”, denumire ce se schimbă ulterior în ,,Luky”, ,,Ilteu” şi ,,Iteu” denumirea actuală a localităţii. Satul Margine (Szeltolo) este atestat documentar din anul 1406. Satul Satu-Barba este atestat documentar din anul 1406. Satul Suiug este atestat documentar din anul 1374 sub denumirea de ,,Zywnyogd”, în anul 1474 ,,Zwnyog”, în anul 1592 ,,Szunyok”, în anul 1828 ,,Szunyogd”, în anul 1851 ,,Szujoag”, iar din anul 1918 cu actuala denumire de ,,Suiug”.

       Abram: 1291 villa Abraam; 1397 Monustorusabram; 1496 Monosthorosabram; 1625 Monostoros Abram; 1632 Makkai îl numeşte Felseö Abram; 1808 Abrámul de Szusz, amintit de Lipsky; 1828 Nagy I. îl numeşte Felső Abrány; 1851 Fényes îl numeşte Felső Ábrány;1913 Érábrány.

      Urme ale istoriei străvechi a aşezărilor se pot vedea şi azi, pe teritoriul comunei rămânând conserve două obiective aflate şi pe lista monumentelor istorice (cf. Ordinului 2314 din 2004), respectiv:
– Biserica din lemn din satul Margine, construită în anul 1700.
– Ruinele bisericii unei foste mănăstiri a ordinului religios premonstratense, din sec. XIII-XIV.