Selectează o Pagină

Diosig

          Comuna Diosig se află în partea de nord-vest a județului Bihor. Cu o suprafață totală de 9004,61 ha și cu o populație de 7.100 locuitori. Este una dintre cele mai mari comune din județ.

          Comuna este străbătută de DN 19 și drumul european E671 și se află la 35 km de Municipiul Oradea. Localitatea prezintă caracteristicile zonei de câmpie și deal, fiind parte a Câmpiei și Dealurilor de Vest.

          Localitatea Diosig se învecinează cu următoarele sate: la nord cu Ciocaia și Cadea aparținătoare orașului Săcuieni, la est cu hotarele satului Sâniob şi Sântimbreu, la sud cu Ianca și hotarele satelor Roşiori şi Mihai Bravu, iar la vest localitatea îşi întinde suprafaţa pâna la granița cu Ungaria, fiind o comună frontalieră cu Ungaria, legătura fiind realizată prin punctul de trecere Letavértes- Săcuieni.

          Numele comunei apare în registrul papal pentru prima dată între 1332-1337. Primul proprietar a fost Dorogi din familia Gutkeled. Familia Dorogi din Dob avea aici castel, care există pe locul bisericii reformate și azi. Şi familia Zólyomi a avut aici proprietăţi. În anul 1551 episcopul Fráter György şi regele Ferdinand au semnat pactul prin care proprietatea regelui János era predată familiei Habsburg. În secolul XVI a aparţinut familiei Forgách şi Makó. La începutul anilor 1800 proprietar a fost Sternberg Ádám, iar mai apoi contele Zichy Ferenc. În 1870 cu colaborarea celui din urmă a fost fondată ,,Școala regală maghiară de vieri”, prima școală de acest gen din țară. În 1795 Diosigul avea şi imprimerie. Comuna a avut cândva mai multe sate, care însă cu timpul au dispărut. 

          După tradiţia populară şi explicaţia ştiinţifică a numelui, Diosig înseamnă colţ cu nuci, fapt dovedit şi prin ştampilele aşezării din anii 1608 şi 1691. Prima dată a fost menţionat în înregistrările din anul 1278 referitor la primii proprietari ai așezării (familia Dorog din neamul Gutkeled). Datorită podgoriei sale care era celebră încă din secolul XVI comuna a fost cunoscută ca şi centru de proprietate împreună cu orașul Săcuieni, astfel devenind devreme un târguşor. Aşezarea a fost numită Ér-Diószeg, Mező-Diószeg, urmând ca în anul 1910 să primească numele Diószeg. Sub denumirea în limba română Diosig există din anul 1925. 

          Mulţi oameni de aici au participat la revoluţia din 1848-1849 ( cei mai vestiţi dintre ei au fost: Jankafalvi Csizmadia József, căpitanul Kiss Pál). După eliberarea iobagilor a început dezvoltarea social-economică: producţia modernizată a familiei Zichy ( fermă model, struguri şi pivnicerie, fabrică de coniac, etc.), evreii colonizaţi, Corporaţia industrială formată din bresle, încetarea privilegiului nobililor, etc. Au contribuit la o provincializare rapidă. 

          Diversitatea comunei e asigurată în prezent de trei naţionalităţi (maghiară, română, romi) şi de cinci religii ( 6 parohii, 8 biserici şi capele, 9 cimitire). Religia cea mai veche e cea romano-catolică, care a dispărut total în perioada religiei reformate, a fost reînnoită în 1725, capela lor s-a aflat în castelul de aici până în anul 1930. Abia din anul 1938 catolicii au separat o biserică a lor. Cea mai răspândită religie de aici e cea reformată. Biserica reformată din prezent s-a construit în anul 1604, s-a reconstruit în 1667, a fost mărită în 1795 şi în 1808, iar forma prezentă o are din anul 1864. Religia ortodoxă are două biserici: cea veche e în satul Român din anul 1830 ( cu Biblia greacă valoroasă), cea nouă în aşezarea numită Colonie formată în 1935. Biserica baptistă există aici din 1888 (era una din cele trei centre misionare), capela lor s-a construit în 1906, la vremea respectivă fiind cea mai mare capelă din Europa de Est.